Sarbatoarea Bunei Vestiri

 

Buna Vestire e o sarbatoare cu data fixa (25 martie), de la care incepe sa curga perioada de 9 luni – pana la Craciun – cat Maria L-a purtat in pantece pe Iisus. Fecioara din Nazaret, crescuta in Templu pana la 15 ani si apoi data in tutela dreptului Iosif (caci parintii ei murisera intre timp), a fost aleasa de Dumnezeu si a primit instiintare prin Arhanghelul Gavriil: “Bucura-te, ceea ce esti plina de har! Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei… Si iata, vei lua in pantece si vei naste fiu, si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema…” (Luca 1, 28-32). Iar Fecioara, cutremurandu-se in sufletul ei, s-a smerit voii lui Dumnezeu, zicand: “Iata roaba Domnului! Fie mie dupa cuvantul tau!” (Luca 1, 38). Si Arhanghelul l-a vestit in vis si pe Iosif (tutorele si logodnicul Mariei, care nu se atinsese de ea, ci o avea doar in grija) de zamislirea si nasterea cea minunata: “Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, ca ce s-a zamislit intr-insa este de la Duhul Sfant…” (Matei 1, 20).

Viata Sfintei Cuvioase Parascheva

 

Cuvioasa Parascheva s-a nascut in localitatea Epivat, Tracia, in prima jumatate a secolului al XI-lea. A parasit de tanara casa parinteasca, intrand in monahism la o manastire din apropierea Constantinopolului. De aici a plecat in Tara Sfanta, la Ierusalim, retragandu-se apoi in pustiul Iordanului, intr-o manastire de maici. Aici a ramas pana la varsta de 25 de ani, dupa care s-a intors in satul sau natal, Epivat, unde a mai trait inca doi ani, in post si rugaciune. Moastele Cuvioasei au fost pastrate aproape 200 de ani intr-o biserica din Epivat, apoi la Tarnovo, iar in secolul al XVI-lea, sfintele moaste au fost duse la Constantinopol. In anul 1641, voievodul moldovean Vasile Lupu a reusit sa le aduca la Iasi, asezandu-le in biserica Manastirii “Sfintii Trei Ierarhi”, ctitoria sa. In prezent, moastele Cuvioasei se afla in Catedrala mitropolitana din Iasi. Mai multe amanunte despre aducerea moastelor Sfintei Cuv. Parascheva la Iasi ne-a oferit pr. conf. dr. Ion Vicovan de la Facultatea de Teologie Ortodoxa “Dumitru Staniloae” din Iasi: “Moastele Sf. Cuv. Parascheva au fost aduse la Iasi, in anul 1641, in ziua de 13 iunie, de catre evlaviosul domn Vasile Lupu, in timpul luminatului mitropolit al Moldovei, Varlaam, ele fiind oferite de Patriarhia Ecumenica, de catre patriarhul Partenie I de Constantinopol, in dar, ca semn de recunostinta pentru ceea ce Moldova, in general, si Vasile Lupu, in special, a facut pentru Patriarhia Ecumenica, platind datoriile acesteia. Au fost asezate mai intai in Biserica “Sf. Trei Ierarhi”, aflata sub patronaj UNESCO, care a fost gandita pentru a deveni, pentru a fi chivot al Sfintei Parascheva. Aici au ramas pana dupa terminarea Catedralei mitropolitane din Iasi, dupa anul 1887, cand au fost aduse si asezate la locul unde se pastreaza si astazi”.
Generalizarea cultului Cuvioasei Parascheva a fost hotarata de catre membrii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in anul 1955. Tot atunci a fost stabilita si data de praznuire a Sfintei Parascheva, pe 14 octombrie.

Viata Sfintei Mucenite Filoteea

 

Despre Sfanta Filoteea se stie ca a trait la inceputul sec. al XIII-lea, la sud de Dunare, in orasul Tarnovo.  S-a nascut in jurul anului 1206. Numele sau, Filoteea se traduce prin “iubitoare de Dumnezeu”. Acest lucru l-a demonstrat scurta ei viata. Mama Sfintei Filoteea a fost o crestina evlavioasa, care a invatat-o iubirea de Dumnezeu si de aproapele, milostenia, postul si rugaciunea. A murit insa de tanara, lasand-o pe Filoteea orfana la o varsta frageda. Traditia spune ca mama sa vitrega nu era un om al rugaciunii si al milosteniei. Nici cu Filoteea relatia nu era foarte buna, mai ales cand fetita se ducea la biserica, se ruga si isi arata marinimia sufletului. A inceput sa o persecute, trimitand-o la diferite munci grele. In acelasi timp, se pare ca incerca sa il intarate si pe tata impotriva copilei sale. Una dintre indatoririle Sfintei Filoteea era cea de a-i duce mancare tatalui ei, care muncea la camp. Pe drum insa, intalnindu-se cu oamenii saraci, care ii cereau macar un coltisor de paine, nu o lasa inima sa treaca nepasatoare mai departe. Astfel, ea le dadea din mancarea tatalui sau. Lucrul s-a repetat, astfel incat tatal, ramanand mai mult flamand, si-a certat sotia. Aceasta insa s-a aparat, spunandu-i ca Filoteea este vinovata, caci imparte mancarea la saraci. Manios peste fire, tatal s-a pus la panda si, surprinzand-o pe Filofteea in timp ce facea milostenia obisnuita, a aruncat spre ea cu barda ce o purta la brau. Tanara Filoteea a fost grav ranita la un picior. In urma acestei rani si-a incredintat sufletul Domnului, la varsta de doar 12 ani. Era in anul 1218. Inspaimantat de fapta sa, tatal a incercat sa ii ridice trupul, pentru a o inmormanta. Dar Dumnezeu a proslavit-o, iar trupul Sfintei Filoteea a devenit atat de greu, incat nu l-a putut clinti, desi a chemat si pe alti oameni in ajutor. Ingrozit de aceasta minune, l-a chemat pe Arhiepiscopul de Tarnovo. Acesta a venit insotit de un alai de preoti si credinciosi, citind mai multe rugaciuni de dezlegare, pentru a putea duce trupul Sfintei in catedrala din Tarnovo. Sinaxarul spune ca, nedorind sa mearga acolo, trupul s-a lasat greu ca prin minune. Astfel, ierarhul a inceput sa rosteasca numele mai multor orase, aflate de o parte si de alta a Dunarii. Cand a fost pronuntat numele Cetatii de Arges, trupul s-a facut dintr-o data usor, Filoteea aratand in ce casa dorea sa fie dusa. Istoria arata insa ca moastele Sf. Filoteea au fost duse initial la Tarnovo, unde au ramas pana in anul 1393. In acel an, Taratul bulgar a fost ocupat de turci, care au si ars orasul. Pentru a le feri de profanare, moastele au fost duse la Vidin, unde au stat putin timp, probabil pana in 1396. Dupa infrangerea armatelor crestine la Nicopole, crescand amenintarea turca, moastele au fost oferite domnitorului Tarii Romanesti, Mircea cel Batran (1386-1418). Acesta le-a asezat in vechea ctitorie domneasca, cu hramul „Sf. Nicolae“, de la Curtea de Arges, pe atunci catedrala mitropolitana. In acest fel se explica si alegerea zilei de 7 decembrie drept zi de pomenire (imediat dupa ziua hramului). Dupa construirea noii biserici de catre Neagoe Basarab, sfintita la 15 august 1517, moastele au fost asezate aici a doua zi, cand s-a facut si proclamarea canonizarii Sf. Ierarh Nifon al Constantinopolului (prima canonizare la noi). Moastele au ramas la Curtea de Arges pana in 1893, cand, datorita starii avansate de degradare a bisericii, au fost mutate in bisericile „Sf. Gheorghe“ si „Adormirea Maicii Domnului“ – Olari, din aceeasi localitate. In timpul primului razboi mondial, datorita mutarii frontului in apropierea acestei localitati, moastele au fost duse in paraclisul Manastirii Antim din Bucuresti. Dupa terminarea razboiului, au fost readuse la Curtea de Arges, iar din 1949 se afla in paraclisul acestei manastiri. Pelerinii care au trecut de-a lungul timpului pe la racla Sf. Mucenite Filoteea au lasat marturii atat despre numeroasele minuni care se savarseau aici, cat si despre evlavia de care se bucura in randul credinciosilor de pretutindeni. Datorita acestei cinstiri deosebite, in sedintele Sinodului Bisericii Ortodoxe Romane din 28 februarie 1950 s-a decis generalizarea cultului Sf. Mucenite Filoteea in intreaga tara.

Cu ocazia hramurilor parohiei și a unor sărbători importante, Biserica Dobroteasa oferă o mângâiere celor prezenți la slujbă, pachete cu alimente și o masă de obște.

Hram Buna-Vestire 2024

Adormirea Maicii Domnului 2023

Hram Sfânta Muceniță Filoteea 2023